referat tehnici fiscale

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR PROGRAM DE STUDII:MANAGEMT CONTABIL.EXPERTIZA SI AUDIT DISCIPLINA :METODE SI TEHNICI FISCALE Dinamica datoriei publice a României Student:Negrea Georgiana Violeta Master anul I-Metode si Tehnici Fiscale.

Cuprins Introducere-motivatia alegerii temei Capitolul 1. Concept. Structură.Trăsaturi. 1.1Abordări conceptuale privind noţiunea de datorie publică. 1.2Structura datoriei publice. 1.3Datoria pulică internă. 1.4 Datoria publică externă. Capitolul 2. Evoluţia datoriei publice în România. 2.1Cadrul juridic. 2.2Evoluţia datoriei publice în România în perioada 2019-2024. 2.3Dinamica datoriei publice. Concluzii. Bibliografi..

Managementul costurilor: Abordari traditionale si inovative Managementul costurilor descrie activitati de control, analiza si luare de decizii pe termen lung si scurt care conduc la crearea de valoare pentru clienti si la reducerea costurilor aferente produselor, lucrarilor executate si prestarii serviciilor. Managerii iau decizii cu privire la calitatea si tipul de material folosit, schimbarile in procesele industrial si schimbari in proiectarea produselor. Informatiile din sistemul de contabilitate ajuta managerii sa ia decizii, dar manah=gementul costurilor implica planificare si control al costurilor care sunt legate automat de venituri si planificarea profitului. Managementul costurilor este un proces prin care intreprinderile utilizeaza calculatia costurilor in vederea raportarii sau controlul varietatii costurilor aferente activitatii pe care o desfasoara. Managementul costurilor are drept obiectiv colectarea, masurarea, sistematizarea, analiza si transmiterea informatiilor necesare conducerii intreprinderii. Managementul costurilor are in obiectivul sau de activitate pe langa functii contabile si functii economice precum: planificcarea, monitorizarea, analiza si controlul costurilor. Managementul costurilor este un sistem de management care utilizeaza calculatia costurilor in dublu scop: colectare, sistematizare, analiza si controlul costurilor, precum si formularea si transmiterea informatiilor sub forma de raport sau tablou de bord, in vederea luarii deciziilor corecte pe termen lung si scurt. Functiile managementului costurilor sunt urmatoarele: 1. Planificarea costurilor ce presupune anticiparea necesarului de resurse in vederea elaborarii bugetelor de cheltuieli in functie de structura organizatorica a intreprinderii si de metoda contabila de gestiune aleasa (pe centru de responsabilitati, pe centre de cheltuieli, pe procese, pe activitati pe produse, etc). Functia de planificare a managementului costurilor presupune corelarea tuturor bugetelor intreprinderii (aprovizionare, productie, desfacere, etc), cu intregul proces managerial in vederea analizei si fundamentarii deciziilor cu privire la politica preturilor practicate, a segmentelor de piata si de client. 2. Evidenta costurilor consta in inregistrarea cheltuielilor si a costurilor, conform destinatiei acestora, tinand cont de criteria de clasificare ale constabilitatii manageriale. 3. Controlul costurilor consta in compararea costurilor efective cu calculate anterior. 4. Comunicarea informatiilor cu privire la costuri furnizate de catre compartimentul de contabilitate de gestiune trebuie sa fie clara, concisa, simplificata sub forma unui raport ce contine tabele, grafice si situatii prezentate. 5. Raportarea informatiilor prin intermediul rapoartelor sau a tablourilor de bord. Tabloul de bord prezinta indicatori de costuri ce vizualizeaza tendinta de ansamblu in evolutia urmarita. 6. Elaborarea strategiei legata de costuri. Tablourile de bord intocmite de managerul de informare permit conducerii sa reactioneze rapid la problemele si situatiile neprevazute intalnite pe parcursul derularii activitatii. Contabilitatea manageriala reprezinta instrumental principal care furnizeaza informatii fiabile managementului costurilor in vederea luarii de decizii eficiente de conducerea intreprinderii. Costurile influenteaza procesul de elaborare a deciziilor economico-financiare prin intermediul mai multor relatii intre care cele mai semnificative sunt: relatia costuri-preturi, relatia costuri-profit, relatia costuri-eficienta economica. Controlul costurilor constituie un instrument esential in orientarea procesului decizional. Indiferent de nivelul la care se afla, managerul gestioneaza de fapt domeniul sau de responsabilitate..

Managerul declanseaza actiuni care consuma resurse, dar care trebuie sa conduca la obtinerea unui efect maxim. Pentru luarea deciziilor, cuvantul cheie este relevanta. Costurile utilizate in procesul de luare a deciziilor trebuie sa fie formate doar din costuri relevante. In aceasta privinta, clasificarea in costuri variabile si fixe este foarte importanta, deoarece pe termen scurt o firma poate face putine lucruri in legatura cu costurile sale fixe, atenta trebuie indreptata asupra costurilor variabile. Calculatia costurilor cuprinde totalitatea operatiilor matematice utilizate in conformitate cu prevederile metodologice adecvate, in vederea determinarii costului unitar al produselor, lucrarilor executate si serviciilor prestate. Principiile calculatiei: 1. Principiul separarii cheltuielilor ce privesc obtinerea bunurilor, lucrarilor si serviciilor de cheltuielile care nu sunt legate de achizitia, producerea sau prelucrarea acestora. Cheltuielie care nu participa la calculatie sunt: cheltuielile de administratie, de desfacere, regia fixa nealocata costului, cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare. 2. Principiul delimitarii cheltuielilor in timp, adica includerea cheltuielor in costuri sa se efectueze in perioada de gestiune careia ii aartin cheltuielile in cauza. 3. Principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu, adica cheltuielile effectuate in aceasta perioada de gestiune pe principalele procese sau alte locuri de cheltuieli care le-au ocazionat: aprovizionare, productie, administratie, desfacere, iar in cadrul productiei pe sectii si ateliere si linii de fabricatie. 4. Principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele cu character neproductiv, adica cele care sunt creatoare de valoare de celalalte. 5. Delimitarea cheltuielilor privind productia finita de cheltuieli aferente productiei in curs de executie. Premisele organizarii calculatiei costurilor: 1. Alegerea si implementarea unei metode de calculatie a costurilor. Printre factorii care stau la baza alegerii metodei de calculatie: nomenclatura produselor fabricate, a lucrarilor executate, a serviciilor prestate, tehnologia si organizarea productiei, tipul de productie,alte obiective stabilite de managementul intreprinderii, identificarea purtatorilor de costuri, stabilirea locurilor de cheltuieli, stabilirea sistemului de documente privind identificarea, colectarea, prelucrarea si furnizarea de informatii cu privire la caculul, analiza si raportarea abaterilor de la costurilor antecalculate. 2. Alegerea departamentului specializat in executarea lucrarilor de calculatie a costurilor. 3. Planificarea si stabilirea duratei de timp necesare desfasurarii lucrarilor de calculatie a costurilor: lunara, trimestriala, semestriala si anuala. Se tine cont in principiu de: cerintele de informare ale managementului, de posibilitatile reale de mijloace tehnologice si de personal alocateactivitatii, de acuratetea determinarii cheltuielilor care intra in costul de productie, de cantitatile obtinite si de controlul operativ asupra cheltuielilor. 4. Alegerea mijloacelor necesare executarii lucrarii de calculatie a costurilor. Factorii de organizare ai calculatiei costurilor: 1. tipul intreprinderii – in functie de marimea intreprinderii (mare, mijlocie mica) 2. tipul de structura – in functie de structura productiei: productia in sectii si ateliere de productie si de structura functionala: sectorul administrative si cel de conducere. 3. tipul de productie – productie de masa si productie individuala. 4. tipul de tehnologie utilizata – productie simpla sau productie complexa. 5. gradul de specializare si integrare – intreprinderi specializate si nespecializate. 6. gradul de mecanizare, automatizare a productie – intreprinderi cu process de productie manuala, si intreprinderi cu process de productie mecanizata (automatizata).

7. caracterul procesului de productie – intreprinderi cu productie continua si intreprinderi cu productie sezoniera. Cheltuielile sunt reprezentarea in expresie baneasca a utilizarii de resurse/bogatie in scopul dobandirii unui bun material sau serviciu. Acestea sunt grupate in: - Cheltuieli cu mijloace fixe (active fixe achizitionate de la furnizari) sau active circulante - Cheltuieli de exploatare sau financiare - Cheltuieli extraordinare ssub forma pierderilor din calamitati. Criterii de clasificare: - potrivit naturii economice: cheltuieli material, salariale si alte cheltuieli - potrivit omogenitatii lor: chletuieli simple si complexe - potrivit procesului de productie: cheltuieli tehnologice si organizatorice - potrivit costului obiectului de calculatie: directe si indirecte - in functie de dependent de activitate: cheltuieli fixe, variabile si semivariabile. - in functie de gradul de controlabilitate: cheltuieli controlabile si impuse - in functie de gradul de interventie: cheltuieli reversibile si ireversibile - in functie de gradul de relationare: cheltuieli determinate si discrete - in functie de gradul de identificare: cheltuieli interne si externe. Obiectivele analizei costurilor de productie: Analiza cheltuielilor intreprinderii este deosebit de importanta in activitatea de gestiune si control, deoarece evidentiaza modul in care sunt utilizate resursele (materiale, umane, financiare) si impactul alocarii acestora asupra performantelor intreprinderii. In marimea si structura cheltuielilor se reflecta activitatea unei firme in toata complexitatea sa, rezultatele obtinute pe linia asigurarii si utilizarii potentialului material si uman, imbunatatirea conducerii administrative, optimizarii procesului de productie si circulatie. Analiza sistematica a costurilor de productie permite intelegerea mecanismului de formare a rezultatelor intreprinderii in functie de volumul, structura si tendinta diferitelor categorii de cheltuieli, identificarea rezervelor pe linia economisirii consumului de resurse si totodata conturarea strategiei intreprinderii pentru perioada urmatoare de gestiune. Prin urmare, privite in timp, costurile totale se micsoreaza lent sau raman constante pentru cifre de afaceri foarte mari, in timp ce costul unitar se diminueaza rapid intr-o prima faza, dupa care ramane relativ constant. Managementul va fi mereu preocupat pentru reducerea relativa a costurilor, drept pentru care trebuie sa abordeze problematica costurilor utilizand o serie de instrumente si metode pecifice analizei economice. Managementul costurilor de productie componenta a managementului financiar Costul productiei este o categorie economica de importanta deosebita in managementul firmei, intrucat exprima modul in care se realizeaza consumul si valorificarea factorilor de productie (capitalul, natura, munca, informatia, stiinta etc.). Ca urmare, costul ocupa un loc central in managementul firmei, fiind „purtatorul de cuvant“ al modului de conlucrare intre functia tehnica si economica, intre toate functiile firmei. Acest lucru impune o noua mentalitate a managerilor fata de costuri. Intreprinderea moderna, in aceasta viziune, necesita un nou stil de management, bazat pe flexibilitate, dinamism si previziune. Procesul de management, in domeniul costurilor, trebuie conceput si realizat din trei puncte de vedere: 1. cibernetic, respectiv sub aspectul coerentei si relevantei informatiei, al rationalitatii si raspunderii; 2. economic, adica prin construirea si realizarea obiectivelor strategice si tactice ale firmei; 3. social, in sensul maximizarii efectelor pe acest plan;.

Costul productiei reprezinta esenta managementului firmei in general si a managementului financiar, in particular, deoarece, concret, reflecta modul in care se realizeaza obiectivele de baza ale managementului, ale strategiei firmei: valorificarea resurselor, realizarea profitului scontat, echilibrul economic si financiar, capacitatea concurentiala, cresterea valorii firmei, imaginea firmei, atractivitatea ei, climatul de creatie, ordine, eficienta, perspectivele acesteia. Rolul hotarator al costurilor de productie deriva si din faptul ca reducerea volumului si optimizarea structurii acestora alaturi de cresterea preturilor, prin calitate, ramane singura si cea mai sigura cale pentru obtinerea de catre firma a profitului scontat, a unui profit stabil, de durata, normal, sanatos, performant. Performantele managerilor sunt exprimate cel mai sintetic si mai concludent de volumul si structura costurilor firmei sale. Ca urmare, in domeniul costurilor de productie, managementul trebuie sa creeze cadrul organizatoric si de responsabilitate pentru solutionarea unor probleme cardinale, la solutionarea carora trebuie sa-si aduca contributia intreg personalul firmei, iar solutiile care se adopta au rezonanta generala în firma. Dintre solutiile care se impun se detaseaza conceperea si introducerea costurilor standard, a costurilor ideale, normale si reale, analiza valorii etc. introducerea de sisteme si metode de management prin care sa se stabileasca preventiv si operativ abaterile costurilor efective de la cele prestabilite, a cauzelor lor si a masurilor de corectie ce se impun, prevenirea pierderilor, introducerea de sisteme si metode de management adecvate (dintre care ne-am referit doar exemplificativ la cele mai semnificative) CONCLUZII - Importanta managementul costurilor de productie in managementul modern Cu toate evolutiile de necontestat ce au avut loc in intreprinderi, obiectivele principale ale acestora, rezultatele obtinute nu s-au modificat radical in timp. In intreprinderile industriale aceste rezultate sunt posibile doar prin procesul de productie. Opinia unor specilaisti recunoscuti este ca in tarile dezvoltate s-a uitata, mai ales in ultimele decenii,ca productia este sursa primara a bunastarii. De exemplu, Oliver Winght observa ca era dificil sa te intereseze productia cand descoperi ca un post intr-o banca sau in comert iti ofera un salariu dublu chiar de la inceputul carierei. Intreprinderea dupa anului 2000 nu mai este in esenta mecanica, desi este plina de masini. Acest fapt duce la modificari si in managementul industrial in care se cristalizeaza o teorie a productiei ce se bazeaza pe patru concepte: gandirea statistica, contabilitate generala, organizarea moduala, adordarea sistematica. Intreprinderea viitorului nu va mai fi o unitate productiva, ci un ansamblu de unitati legate de procesul de productie. Caracteristica esentiala, dominanta, a secolului XXI este schimbarea. Ea accentueaza reinoirea, dar si incertitudinea si riscul. Omenirea a ajuns in fata problemelor actuale in mare parte datorita faptului ca a urmarit preponderent viteza si mai putin tinta. Acestea sunt si trebuie sa fie, valentele esentiale ale capitalului uman Orice exagerare de o parte sau alta, diminuiaza performanta pe ambele paliere ale echilibrului mentionat. Organizatia trebuie sa creeze si sa stimuleze instalarea unui sentiment de urgenta pentru inovatie, pentru a creste randamentele talentelor de care dispune. Acest lucru nu il poate realiza decat prin instaurarea echilibrului dintre munca si viata oamenilor. Supunerea oarba pentru a face ,,cum trebuie’’, ,,ce ti se cere’’si nu ,, ce trebuie’’, nu mai serveste nimanui. Schimbarea trebuie sa porneasca de sus in jos, deci rolul managementului schimbarii este esential. Schimbarea are, ca dusmani, redutabili, inertia, conservatorismul, comoditatea, automultumirea si aroganta. Perioada contemporana, se caracterizeaza prin schimbari si mai rapide ale mediului extern, dezvoltarea tehnologiei informatiei, impune intreprinderile să caute noi solutii pentru a ramane competitive, iar sistemul de costuri al intreprinderii trebuie sa furnizeze informatii nu numai despre comportamentul costurilor produselor/serviciilor, ci trebuie sa furnizeze informatii si despre procese..

Importanta managementului costurilor de productie in firma dezvoltata a viitorului rezida si din faptul ca una din marile probleme cu care se confrunta managerii si agentii economici o constituie modul de implementare a disciplinei costurilor de productie care se axeaza pe obiectivele mari ale activitatii tehnico-economice urmarita de manageri. Aceste obiective pot fi: -Cresterea productivitatii muncii si implicit reducerea cheltuielior cu munca vie pe unitatea de produs -Organizarea stiintifica productivitatii muncii -Reinoirea productiei, modernizarea acesteia si imbunatatirea tehnologiilor de fabricatie -Optimizarea cheltuielor legate de aprovizionarea tehnico-materiala ca si cele privind vanzarea productiei -Economisirea resurselor materiale, recuperarea deseurilor, valorificarea superioara a acestor resurse -Optimizarea cheltuielilor administrativ-gospodaresti. -Limitarea cheltuielilor neproductive. Toate aceste obiective sunt in acelasi timp si cai concrete de reducere a costurilor care se interconditioneaza reciproc, obiectivul general fiind cresterea eficientei economice in societatea comerciala respectiva. Abordarea si conducerea actiunilor concrete de reducere a costurilor de productie constituie o latura esentiala a conducerii manageriale. BIBLIOGRAFIE - CAPUSNEANU, SORINEL. Elemente de management al costurilor. Bucureşti: Editura Economica, 2008. - CHARLES T. HORNGREN, GEORGE FOSTER. Contabilitatea costurilor. Editura ARC, 2006 - ILEANA-SORINA RAKOS. Managementul si calculatia costurilor. Editura PRO UNIVE, 2022.